Rafinaria Steaua Romana a constituit, in ultimul secol, obiectivul reprezentativ al orasului Campina.
Perioada 1895-1897: infiintarea si intrarea in functiune a rafinariei
Existenta petrolului pe aceste meleaguri dateaza inca din secolul  al XVII-lea.
In anul 1895, dupa emiterea primei legi a minelor in tara noastra, s-a infiintat societatatea anonima STEAUA ROMANA, cu capital atat roman, cat si strain.
In anul 1897, dupa ce Rafinaria a achizitionat in intregime zona petroliera din jurul orasului Campina, devine o moderna rafinarie, pe o suprafata de 13,5 hectare. La darea ei in folosinta, era considerata cea mai moderna si cea mai mare dintre rafinariile din Europa.
Patrimoniul sau se compunea din rafinarii, schele, sonde, instalatii de export la Constanta si Giurgiu, o flotila de tancuri petroliere de transport pe Dunare, o fabrica de acid sulfuric, o fabrica de bidoane, o statie de conducte de apa pe raul Doftana.
Perioada 1898-1913: dezvoltarea rafinariei si a localitatii Campina
    In primul an de functionare, 1897, rafinaria distila circa 30.000 tone titei/an. Dupa numai 2 ani, in 1899, distila circa 95.000 tone/an, iar inainte de 1914, circa 560.000 tone/an.
Instalatiile de prelucrare ale rafinariei, in 1897, se compuneau dintr-o baterie cu 4 cazane ce formau sectia I si realizau o distilare continua, capacitatea zilnica fiind de 200 tone. In 1898, bateria a fost marita la 8 cazane, iar in 1908, la 16 cazane cu o capacitate de 1200 tone pe zi.
In perioada 1904-1906, Rafinaria Campina s-a extins, construindu-se pe langa bateria aminitita, o baterie discontinua, formata din 9 cazane, constituind sectia a III-a, cu o capacitate zilnica de 400 tone, care in 1918 a fost transformata intr-o baterie continua, distiland 650 tone pe zi de titei parafinat. Aceasta ultima instalatie a fost folosita pana in 1927, pentru obtinerea uleiului parafinos.
Construirea rafinariei, precum si rezultatele obtinute in numai cativa ani, au declansat o adevarata revolutie industriala si sociala pentru orasul Campina si imprejurimi. In numai cativa ani, au fost construite mai multe strazi noi, pavate, s-a introdus apa curenta la robinet si iluminatul electric.

    De asemenea, numarul locuitorilor a crescut vertiginos. Daca in 1897 Campina numara circa 2.800 de locuitori, in anul 1912 numarul acestora depasea 8.500.
Taranii din satele invecinate au invatat noi meserii, necunoscute pana atunci in zona: rafinori, sondori, operatori de instalatii, cazangii.
In anul 1904, se deschide in Campina o scoala de maistri, sondori si rafinori – prima de acest gen din Europa.
Viata culturala a cunoscut o dezvoltare fara precedent.
In perioada anilor 1910 -1913, in "Rafinaria Steaua Romana" investeste firma germana Deutsche Petroleum A.G. Are loc o marire a capitalului social de la 30.000.000 lei la 100.000.000 lei prin emiterea a 70.000.000 lei actiuni noi, subscrise in intregime de Deutsche Petroleum A.G.’



Primul razboi mondial si perioada interbelica
Romania intra in razboi alaturi de statele Antantei. Intregul sector petrolier  intra sub controlul gospodariei de razboi.
In noiembrie 1916, multe din instalatiile rafinariei au fost distruse de catre Aliati pentru a nu cadea in mainile inamicului. Ulterior sondele si rafinaria au fost refacute in regim de urgenta de catre germani. In anul 1917, Kaizerul Wilhelm al II-lea si Maresalul Machensen au vizitat Campina, atat de cunoscuta pentru petrolul si rafinaria ei.
Perioada interbelica este considerata perioada de glorie a Rafinariei "Steaua Romana", cand au fost modernizate instalatiile, au fost cumparate utilaje noi, ajungandu-se la prelucrarea unei cantitati record de 1,4 milioane tone de titei/an.



Al II-lea razboi mondial si perioada postbelica
La 22 iunie 1941 Romania intra in razboi.
Rafinaria "Steaua Romana" isi continua productia, devenind astfel un obiectiv important de razboi. Germanii, interesati de asigurarea combustibilului necesar uriasei masini de razboi, acorda o atentie deosebita  "rafinariei Steaua Romana".
In anii celul de-al II-lea razboi mondial, Rafinaria "Steaua Romana" a lucrat din plin si a furnizat frontului motorina, benzina, uleiuri si alte derivate.
La 1 august 1943, escadrilele britanice si americane au bombardat Rafinaria Steaua Romana, distrugand instalatiile, sondele, lasand in urma un adevarat dezastru.
In 1944 (5-6 mai; 10 si 18 august), rafinaria va suferi alte 4 bombardamente, care o aduc in stare de neoperativitate.
Dupa razboi, rafinaria are nevoie de 4 ani pentru a se reface.
In 1948, la nationalizare, regimul comunist a preluat rafinaria in stare de functionare la capacitate refacuta, de circa 500.000 tone/an.
Circa jumatate de secol, Rafinaria "Steaua Romana", ca intreaga economie romaneasca, cunoaste o perioada de functionare bazata pe principiile socialiste de divizare a activitatii. Aceasta a dus la specializarea stricta a rafinariei in productia de uleiuri parafinoase si de parafina, multe din celelalte produse fiind livrate prin sisteme de conducte catre alte rafinarii.